Litoralul, legea … şi Sulfina

Cine ia plajele în 2010?

Printre scandalurile politice din ultima vreme, printre multitudinea de preocupări care nu au nici o legătură cu nevoile cetăţenilor, cu susţinerea sau dezvoltarea economiei sau a anumitor sectoare care pot aduce profit, pe data de 18 martie a fost aprobat Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.43 din 6 mai 2009 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.19/2006 privind utilizarea plajei Mării Negre şi controlul activităţilor desfăşurate pe plajă, la votul final din Camera Deputaţilor, din 250 deputaţi prezenţi, votând pentru=245, contra=1, abţineri=3, nu au votat=1, care „înlocuieşte, în tot cuprinsul ordonanţei de urgenţă, sintagma „operatori de plajă” cu sintagma „utilizatori de plajă”, prevăzând  că utilizarea plajelor în scop turistic se poate face de către hotelieri, proprietari ori administratori de ansambluri rezidenţiale care desfăşoară activităţi de turism, de operatori economici care desfăşoară activităţi de divertisment, agrement şi/sau sportive şi de autorităţi ale administraţiei publice locale care pot încheia contracte de închiriere cu titularul dreptului de administrare a plajelor pe perioada unui sezon estival. O întoarcere la normalitate, după un cincinal de bulversare a turismului litoral, generat de Sulfina Barbu, ca ministru al mediului la acea vreme.

Frumos este că în nota de fundamentare a actului normativ ni se spune că „Experienţa administrării plajelor de către Administraţia Naţională „Apele Române” – Direcţia Apelor Dobrogea-Litoral în ultimii ani, sub aspectul utilizării în scop turistic a acestora, […] a generat disfuncţionalităţi cu privire la punerea în valoare a potenţialului turistic natural al plajelor. Încheierea de contracte de închiriere a plajelor cu operatori privaţi care nu au avut ca obiect de activitate prestarea de servicii turistice a condus la imposibilitatea oferirii de servicii turistice integrate de către operatorii de turism cu efecte negative asupra numărului de turişti care vizitează litoralul.

De asemenea, autorităţile publice locale s-au aflat în imposibilitatea asigurării serviciilor publice elementare privind igienizarea şi curăţenia plajelor, asigurarea ordinii publice şi prestarea la standarde de calitate a serviciilor de salvamar şi prim-ajutor. Lipsa serviciilor de curăţenie, amenajare şi întreţinere a plajelor a avut un impact negativ asupra mediului prin creşterea nivelului de poluare, a cantităţilor de deşeuri abandonate pe plajă şi în apa mării.

Starea precară a plajelor s-a perpetuat de la un an la altul printr-o neglijenţă şi inconsecvenţă din cauza nerespectării clauzelor contractuale din partea operatorilor privaţi, lipsa unui sistem eficient de administrare a plajelor sub aspectul utilizării acestora în scop turistic şi prin imposibilitatea legală de implicare a autorităţilor publice locale.

Condiţiile care au fost oferite de plaje au contribuit într-un mod semnificativ la scăderea numărului de turişti români şi străini în sezonul estival, având un impact negativ asupra dezvoltării turismului la Marea Neagră şi implicit asupra bugetului local şi naţional.”

Şi mai frumos este că – printr-o ironie a sorţii – însăşi Sulfina Barbu („proasta” lui Mazăre, ministrul mediului care a declanşat toate nemulţumirile exprimate în nota de fundamentare a OUG 43), în calitate de preşedintă a Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a susţinut această lege şi a transmis raportul prin care Comisia propune Plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege aprobarea Ordonanţei de urgenţă.

Un scurt istoric al celor întâmplate din 2005, până la adoptarea acestei legi ne arată că haosul instalat pe litoral, pierderea turiştilor români şi străini s-au datorat în mare parte acestei doamne, care prin avizul dat acum, admite greşelile făcute, fără însă ca acest lucru să aibă o consecinţă (evident).

2005

– schimbarea modului de administrare a plajelor cu puţin înainte de demararea sezonului estival, după ce ideea infiinţării, în subordinea DADL, a unei societăţi care să administreze plajele a eşuat, iar autorităţile au dat plajele în grija hotelurilor;
– vremea nefavorabilă şi calamităţile naturale produse în primăvară şi la începutul verii fac ca numărul turiştilor români să fie mai mic cu 10% faţă de cel înregistrat în 2004;
– deoarece nu există o strategie de dezvoltare a turismului pe litoralul românesc, ANAT propune realizarea de urgenţă a Strategiei de dezvoltare a turismului şi acordarea unor facilităţi fiscale operatorilor din domeniu.

2006

– în 22 februarie apare Ordonanţa de Urgenţă nr.19/2006, privind utilizarea plajei Mării Negre şi controlul activităţilor desfăşurate pe plajă;
– sezonul a debutat (din nou) cu schimbarea modului de administrare a plajelor, primele două luni fiind dezastruoase, cu modificări legislative bulversante, care au transformat sezonul într-unul de scandal, probleme şi reglări de conturi politice şi legislative;
– plajele Mării Negre au fost împărţite pentru prima oară în sectoare uriaşe, de câteva hectare fiecare, si nu în zone de câteva sute de metri, asa cum se întâmpla în anii anteriori, iar Ordinul Ministerului Mediului 222 si H.G. 241 prevedeau ca aceste concesionări să se facă pe o perioadă de zece ani;
– în urma licitaţiilor efectuate au dispărut responsabilii cu salubritatea, iar de serviciile de Salvamar nu se mai ocupa nimeni;
– miting al hotelierilor, scandal nesfârşit al plajelor;
– decizia guvernanţilor de a da liber la construcţii fără autorizaţie pe plaje (datorită întârzierii licitaţiilor de concesionare a plajelor) a condus, evident, la abuzuri;
– preşedintele ANT demisionează după ce afirmă că „Litoralul nu este important”, iar numirea unui nou preşedinte este tărăgănată, întârziind aprobarea Master-planului pentru turism, deşi avea susţinere din partea Organizaţiei Mondiale a Turismului şi, totodată, determină stagnarea unei serii de proiecte demarate sau în curs de demarare, în vederea reabilitării turismului.

2007

– licitaţie publică pentru 25 de sectoare de plajă, în vederea închirierii, sectoare considerate neatractive de către operatori în 2006, circa 35% din suprafaţa totală de plaje de pe litoralul;
– anunţ că se va modifica strategia de atribuire a plajelor, după nenumăratele scandaluri care au vut loc în 2006 pe tema organizării licitaţiilor, prin revizuirea caietelor de sarcini, micşorarea preţurilor de pornire la licitaţie şi micşorarea suprafeţelor sectoarelor de plajă care mai sunt de închiriat, pentru a le face a fi mai atractive şi mai uşor de administrat – operatorii turistici nemulţumiţi au depus zeci de contestaţii, plângeri şi chiar acţiuni în instanţă;
– nu a fost depusă nici o ofertă pentru opt sectoare de plaja, dintre cele 25 rămase, iar pentru alte opt zone a fost depusă câte o singură ofertă, necesitând reluarea licitaţiei;
– serviciile publice de salvare şi posturile de prim ajutor lăsate în administrarea autorităţilor publice locale, care însă nu aveau alocate fonduri.

2008

– martie – încep licitaţiile pentru închirierea plajelor;
– serviciile publice de salvare şi posturile de prim ajutor lăsate în administrarea autorităţilor publice locale, tot fără fonduri;
– ordinea şi liniştea publică asigurată de administraţiile publice locale prin intermediul Poliţiei, Jandarmeriei şi gardienilor publici;
– aprilie – DADL anunţă că toate sectoarele de plajă de pe litoral scoase la licitaţie au fost închiriate, contractele cu agenţii economici urmând să fie semnate la începutul lui mai;
– perioada pentru care operatorii de plajă au posibilitatea să le administreze este de zece ani, cu obligaţia să pună la dispoziţie o suprafaţă de plajă pentru serviciul de salvamar şi posturile de prim-ajutor, să deţină utilaje necesare pentru a întreţine şi igieniza zilnic plaja, să amenajeze grupuri sanitare, duşuri şi cabine, dar şi să asigure infrastructura pentru agrementul nautic.

2009

– apare, pe data de 6 mai, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2009 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 19/2006 privind utilizarea plajei Mării Negre şi controlul activităţilor desfăşurate pe plajă, care intră în vigoare la 19.05.2009, data publicării în Monitorul Oficial;
– pentru sezonul estival 2009, prin derogare de la prevederile Legii 213/1998, privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, contractele de închiriere a plajelor sînt atribuite direct operatorilor economici care administrează structuri de primire turistică, proprietarilor şi administratorilor de ansambluri rezidenţiale care desfăşoară activităţi de turism, operatorilor economici care desfăşoară activităţi de divertisment, agrement şi/sau sportive şi autorităţilor administraţiei publice locale.

Rămâne o dilemă … dacă un om oarecare, la serviciul pe care îl are, bulibăşeşte lucrurile la un moment dat, riscă să fie dat afară, să îi fie imputat material acel lucru sau cine ştie ce mai găseşte angajatorul … dar dacă un ministru, bulibăşeşte la scară largă un întreg sector de activitate, dând peste cap turimul litoral, operatorii, agenţiile, serviciile etc. cui îi pasă? Şi ce măsuri se iau? Nici una, evident. Banii s-au cheltuit, protejaţii au cotizat, treaba a mers pe o parte, în dauna bunului mers al lucrurilor din turism, turiştii nemulţumiţi au şters de pe lista cu destinaţii posibile litoralul românesc … dar nu e nimic, băgăm (alţi) mulţi bani în publicitate şi poate găsim alţi fraieri …

Aşteptăm cu interes licitaţiile din acest an …