Nepăsarea guvernanţilor dărâmă poduri

Podul nimănui

Podul IPMC, având titulatura completă pasaj rutier I.P.M.C. “Filimon Sârbu” Constanţa – precum cel din cântecel – a început să se dezintegreze. Motivul: nepăsarea guvernanţilor şi veşnicele certuri politice, alocarea fondurilor către judeţele colorate corespunzător, lipsa de interes, de competenţă şi de responsabilitate.

Podul preia întregul trafic rutier dintre DN 2A şi Port Constanţa Sud Agigea, asigurând accesul autovehiculelor grele dinspre şi către port, precum şi spre oraşul şi portul Mangalia, face legătura cu Bulgaria şi Turcia şi asigură continuitatea între DN 3C şi B-dul Aurel Vlaicu, artere care joacă rolul de centură a municipiului Constanţa. Pasajul IPMC este format din două poduri paralele, unul dat în folosinţă în 1965, iar cel de-al doilea, în 1985.

De peste 6 ani pasajul este pasat între autorităţile locale şi cele centrale, cu argumente mai mult sau mai puţin viabile. În 2004, Ministerul Transporturilor a aprobat alocarea a 130 de miliarde de lei vechi pentru repararea podului vechi, a cărui structură de rezistenţă trebuia ranforsată. La acea vreme, lucrările au fost demarate, procedându-se la decopertarea carosabilului şi înlocuirea grinzilor de susţinere, însă începând cu 2005 lucrările au fost blocate din cauza sistării fondurilor. Deşi în bugetul pentru 2006 parlamentarii constănţeni de toate culorile au solicitat continuarea investiţiei şi alocarea de fonduri în continuare, avertizând că sistarea investiţiei a condus la degradarea lucrărilor deja făcute şi că perpetuarea acestei situaţii agravează condiţiile de trafic pe al doilea pasaj, aducând în sprijin şi expertiza tehnică a S.C. IPTANA S.A., care recomanda necesitatea terminării acestei investiţii, se pare că nu s-au mai găsit fonduri. Începând din acel moment pasajul IPMC a început să fie o minge de ping-pong între Ministerul transporturilor şi autorităţile locale, care au solicitat finanţarea de la centru a lucrărilor de reabilitare a obiectivului rutier, motivând faptul că acesta poate fi considerat de interes naţional, prin amplasarea şi rolul său.

În fiecare an, dar cu precădere în cei electorali, miniştrii transporturilor din respectivele momente şi autorităţile locale au trâmbiţat reluarea lucrărilor, alocarea fondurilor, importanţa continuării investiţiei etc. În 2007, ministrul transporturilor de atunci, Ludovic Orban, spunea că va găsi o soluţie să continue finanţarea la acest pod, afirmînd că lucrările de infrastructură din Constanţa au fost sistate pe motive politice de către democraţi. În 2008, Primăria Constanţa a efectuat lucrări de asfaltare a carosabilului pe tronsonul circulabil al podului IPMC – precizând că acest lucru se întâmplă pentru ultima dată înainte de reabilitarea integrală cu fonduri de la centru. În 2009, în urma unei discuţii cu ministrul de atunci al Transporturilor, Radu Berceanu, Consiliul Local Municipal a adoptat o hotărâre privind trecerea Podului IPMC din administrarea Primăriei Constanţa în cea a Ministerului Transporturilor, însă nici până astăzi nu a fost adoptată o hotărâre de Guvern pentru preluarea podului.

Zona arată ca după bombardament, podul vechi fiind lăsat decopertat şi cu panouri de susţinere lipsă, iar cel nou degradându-se continuu, fiind brăzdat de gropi adânci şi zgâlţâindu-se ameninţător de fiecare dată când trece un tir.

De ieri au început să cadă bucăţi întregi de beton. În curţile oamenilor care locuiesc sub pod.
Ce se aşteaptă? Să se dărâme întregul pod cu zeci de maşini şi camioane pe el, să fie un dezastru considerabil ca să se ia măsuri? Să moară oameni?  … sau aşteptăm campania electorală viitoare …