Toată lumea sare’acum cu mine!

Sunt siiiingur pe drum ...

Sunt siiiingur pe drum ...

„Am fost acolo, dar nu venise nimeni” povesteşte Traian Băsescu. În 19 mai 2007, după anunţarea rezultatului referendumului de demitere a sa din funcţie, le-a propus susţinătorilor săi adunaţi în Piaţa Universităţii, să se întâlnească în acest loc la interval de trei luni, în ultima sâmbătă din trimestru, începând cu ora 17.00. Traian Băsescu a fost în Piaţa Universităţii în 30 iunie şi în 29 septembrie 2007, dar piaţa era pustie.

În actuala campanie electorală, Traian Băsescu a fost acuzat că îşi plimbă susţinătorii cu autocarele dintr-un judeţ în altul. Acesta s-a arătat foarte indignat de acuzaţii, iar la unele mitinguri îşi întreba susţinătorii “Nu-i aşa că aţi venit de bună voie aici?”, iar participanţii răspundeau în cor “Daaaaa…”. De fapt, asta se întâmplă cu toate partidele politice.

Ce nu a înţeles Traian Băsescu şi ce nu înţeleg politicienii români, în general, că victoriile lor nu sunt şi victoriile românilor, că politicienii câştigă întotdeauna, iar românii pierd de cele mai multe ori, că minciunile lor, hâhâielile lor, carisma lor, zâmbetele forţate, gecile, fesurile şi fularele lor albastre, roşii, galbene sau portocalii  nu mai păcălesc pe nimeni, că micii lor proşti şi berea lor ieftină nu mai atrag decât oamenii sărmani, că nimeni nu este interesat cu adevărat de discursurile lor demagogice, că după douăzeci de ani de dezamăgiri, jafuri şi miştouri românii sunt sătui de această clasă politică.

Politicienii români nu înţeleg sau se fac că nu înţeleg că nici un om normal, nici un om cu minimă educaţie, nici un om cu un minim bun simţ nu ar merge la o astfel de manifestare deoarece nu există nici un motiv serios să o facă. Gândiţi-vă dacă dumneavoastră aţi fost sau aţi participa la un astfel de miting.Deci pentru ca toate mitingurile politicienilor să aibă un minim succes aparent este nevoie de aplaudaci plimbaţi cu autocarele, de mici şi bere. Altfel, toţi politicienii s-ar trezi ca Traian Băsescu în Piaţa Universităţii şi ar spune „Am fost acolo, dar nu venise nimeni”.

Cu toate acestea, probabil că în 6 decembrie sau 7, indiferent de câştigător, aplaudacii vor fi aduşi la sediul unui partid sau al altuia şi vor striga “Uraaa…. ! Am învins!”. Politicienii se vor bucura, se vor pupa pentru că ei au învins din nou, iar noi am pierdut încă o dată.

Politicienii ar trebui să priceapă că pentru a construi ceva într-un regim democratic este nevoie de mai mult decât un cor de aplaudaci plictisiţi, este nevoie de acel val de energie pozitivă al demos-ului care să împingă lucrurile înainte.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: