Până la urNă, eu de ce votez?

Nu mai vrem minciuni!

Nu mai vrem minciuni!

A început campania electorală. Partidele politice au alocat şi vor aloca multe milioane de euro pentru susţinerea candidaţilor la preşedinţie. Există destule întrebări care ar putea fi puse în legătură cu fondurile cheltuite în campanile electorale, ca de exemplu – care sunt costurile reale, de ce partidele nu declară toate cheltuielile, de ce nu se respectă Legea finanţării politice (maxim 25000 de salarii de bază minime brute, aproximativ 3,5 milioane de euro), cine sunt finanţatorii partidelor, dar eu aş vrea să mă opresc asupra întrebărilor pe ce şi pentru ce sunt cheltuiţi  aceşti bani.

Partidele politice nu folosesc milioane de euro pentru a afla care sunt cele mai serioase probleme ale ţării, ale cetăţenilor, ale oraşelor din România sau pentru a găsi soluţii ale acestor probleme. Nu, nici gând. Partidele politice folosesc milioane de euro pentru a ne minţi, pentru a ne arăta cât de frumoşi, de înalţi, de deştepţi, de bine intenţionaţi, de cinstiţi sunt candidaţii. Aceşti bani se cheltuiesc pe sondaje, consultanţi, publicitate electorală, evenimente electorale etc.

Sondajele sunt făcute în aşa fel încât să favorizeze candidatul grupării care le-a comandat, manipulând intervievaţii, ca mai apoi să fie prezentate în mass media ca fiind cele mai corecte şi mai imparţiale. Problema este cine face aceste sondaje şi dacă există vreun institut de sondaje cu adevărat independent, pentru că în ce priveşte publicaţiile, televiziunile sau posturile de radio care le promovează sunt convins că nu poate fi vorba de independenţă, toate având mai mult sau mai puţin legătură cu partidele politice, politicienii sau diverse grupuri de interese.

Consultanţii sunt aduşi de peste mări şi ţări pentru a-l sfătui pe candidat ce să spună, când să spună, cum să spună, ce să facă, cum să se îmbrace, când să râdă, când să plângă, când să intre într-o biserică, când să ia un copil în braţe, când să strângă mâna unor bătrâni amărâţi, cum să-i atace pe ceilalţi candidaţi, când să fie ironic, ce slogan să folosească, ce mesaje să transmită, cum să stea în poze, cu dinţii rânjiţi, cu un zâmbet/rictus penibil, cu degetul arătător îndreptat către privitor, cu pumnul strâns, cu degetul mijlociu ridicat sau în orice altă poziţie, de cele mai multe ori nefirească,  astfel încât să fie percepuţi de electorat cât mai bine posibil. Consultanţii stabilesc un slogan care să transmită un mesaj, ambele neavând nici o legătură cu realitatea, ele având doar rolul de a suna bine şi de a avea priză la public, nefiind decât simple cuvinte lipsite de orice substanţă.

Apariţiile în presă în campania electorală înseamnă articole plătite, jurnalişti cumpăraţi, publicaţii cumpărate. Trusturile de presă fie ridică în slăvi un candidat, fie desfiinţează contracandidaţii, nimic nu este ceea ce pare deorece nu prea mai există presă independentă ci doar o mare foame de bani.

Materialele promoţionale sunt de cele mai multe ori inutile, dar măcar câştigă un ban cinstit firmele membrilor de partid sau ai apropiaţilor acestora care confecţionează, importă sau inscripţionează pixurile, cizmele de cauciuc, sacoşele, calendarele, căni, umbrele, linguri, farfurii, pelerine de ploaie, lighene sau orice lucru ieftin a cărui utilitate poate fi pusă lesne la îndoială. Mai sunt tot felul de pliante care încearcă să comunice atât de multe, dar nu spun nimic. Mai există şi afişele electorale a căror mărime variază de la simpla coală pâna la cele de dimensiunea blocurilor turn care ne încearcă reflexele pavloviene şi, culmea, de multe ori reuşesc, dar în sens opus, provocând greaţă şi lehamite.

Evenimentele electorale sunt sublime. Participanţii sunt de cele mai multe ori aceiaşi, fiind căraţi cu autocarele dintr-o locaţie în alta. Sunt câteva sute de oameni pentru fiecare partid, oameni care nu au nimic în comun cu politicienii de pe scenă, oameni care fie sunt plătiţi, fie sunt forţaţi de împrejurări să participe. Odată ajunşi la locul faptei aplaudă la comandă şi flutură plictisiţi nişte steguleţe, pancarte, poze şi ce mai au ei, fără cel mai mic interes pentru zgomotul emis de oratori. La final sunt răsplătiţi de două formaţii plictisite care fac play back şi primesc o bere şi o pungă de seminţe. Nu mai are sens să vorbesc despre discursurile plictisitoare sau înflăcărate, dar cu siguranţă lipsite de substanţă ale politicienilor.

Pe asta se duc  banii declaraţi în campaniile electorale. Multe milioane de euro, eforturi nebănuite pentru a nu mai şti ce este adevăr şi ce este minciună, cine e cinstit şi cine e corupt, pentru cine luptă fiecare, totul pentru a-şi construi o imagine care nu are nici o legătură cu realitatea.

Nu trebuie să uităm nici o clipă când privim orice formă de manifestare electorală că acei consultanţi primesc pentru o lună de activitate zeci sau poate sute de mii de euro deoarece sunt experţi în manipularea maselor, în prostirea electoratului.

Nu trebuie să încetăm nici o clipă să căutăm fondul acestor personaje poleite cu mare cheltuială pentru că, de cele mai multe ori, la prima ploaie, coclesc.

A început campania electorală. Stimaţi candidaţi, poporul român vă  priveşte şi aşteaptă multe de la dumneavoastră. Nu ne mai spuneţi că votul este dreptul şi obligaţia oricărui cetăţean, daţi-ne nişte motive serioase pentru care să vă votăm pentru că ne-am săturat de minciuni, demagogie, de politicianism ieftin sau scump şi de toate porcăriile pe care ni le vindeţi de douăzeci de ani!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: