Băsescu, hai, luptă pentru tine, învingem împreună România bunului simţ!

Băsescu, hai, luptă pentru tine, învingem împreună România bunului simţ!

Băsescu, hai, luptă pentru tine, învingem împreună România bunului simţ!

Eu cu cine votez? Analizând sloganurile principalilor candidaţi la preşedinţie, încerc să răspund la această întrebare.

Traian Băsescu strigă, vorbind despre români, cred, din toate afişele alea înspăimântătoare “De ce le e frică, nu scapă”. Corect. Orice vom face, nu scăpăm de Traian Băsescu. După ce în 2004, Traian Băsescu ne, vorba unui politician, blestema “Să trăiţi bine!” şi … am trăit, după ce PDL a fost alături de noi la bine, vor să fie alături de noi şi la greu. Nu, mulţumim. Ne-am săturat. Să ne lase naibii în pace, şi la bine, şi la greu.

Tot el, bântuit de umbra lui Alexandru Lăpuşneanu la Cotroceni, strigă “De mă voi trezi, pre mulţi am să popesc şi eu”. Ne-am săturat de câţi a popit cinci ani de zile. Practic, numai asta a făcut. Nu, mulţumim!

Un alt slogan al PDL ne îndeamnă să alegem “Băsescu pentru România”, adică PDL ne dă un preşedinte, mă rog, iar românii le dau lor o ţară. Nu mi se pare un târg corect. Nu, mulţumim!

Abia ultima găselniţă electorală a domnului preşedinte (în exerciţiu) pare un îndemn pertinent: Luptă pentru tine! Ah, ba nu … Băsescu luptă pentru tine! Nu, mulţumim!

Mircea Geoană şi PSD ne încurajează cu sloganul “Învingem împreună”. Nu ştiu cu cine se luptă social-democraţii. Probabil cu Traian Băsescu şi PDL. Împreună cu cine? Împreună cu liberalii? Nu cred. Cel mai probabil şi cel mai trist, ei pesediştii împreună, ei cu ai lor. Dar nu înţeleg relevanţa acestui slogan pentru români. Împreună cu ei. Nu mulţumim!

Mircea Geoană preşedinte. E preşedinte de partid şi nu prea … Nu lasă impresia că se descurcă foarte bine. Nu sunt convins că e cel care conduce PSD cu adevărat. Aşa că, nu, mulţumim!

Crin Antonescu ne promite “România bunului-simţ”. Ha ha ha … Există într-adevăr o Românie a bunului simţ (oamenii de la ţară, muncitorii din firme, micii întreprinzători, bătrânii care se chinuie de pe o zi pe alta, bolnavii care stau spăşiţi ore întregi pe holurile spitalelor, oamenii simpli care nu ştiu cum să-şi mai plătească dările, oamenii de afaceri care nu ştiu cum să-şi salveze firmele şi se chinuie să plătească impozitul forfetar, ţăranii care nu ştiu cui să vândă produsele agricole sau animale, toţi românii care îşi plătesc impozitele către stat şi fac eforturi pentru a respecta legile ţării etc.), dar nu are nici o legătură cu clasa politică şi cu oamenii politici. Deci, nu, mulţumim!

Sorin Oprescu vine cu sloganul său “Hai România!”. Regret, dar cred că a greşit locul şi ocazia. Nu suntem pe stadion. Iar momentul este neinspirat deoarece echipa naţională de fotbal a României tocmai a ratat ruşinos calificarea la Cupa Mondială din 2010 şi este în dizgraţie. Dar, dacă vreţi dumneavoastră dom’ doctor “Hai România!”.

Nu, mulţumim, stimabili politicieni!

Românii se luptă cu problemele economice şi financiare, românii se luptă cu o administraţie greoaie, cu un sistem de sănătate bolnav, românii se luptă cu un sistem de justiţie injust, românii se luptă cu taxele şi impozitele sufocante, românii se luptă cu o legislaţie stufoasă, incoerentă care favorizează descurcăreţii, românii se luptă cu corupţia care a pătruns până în măduva oaselor în toate sistemele din Românţia, românii se luptă cu …

Politicienii se luptă între ei, între găştile lor, între caracatiţele lor pentru ciolan.

Care este  asemănarea dintre dintre români şi politicieni? Şi unii şi alţii luptă.

Care este diferenţa dintre politicieni şi români? Politicienii câştigă întotdeauna, iar românii pierd mereu.

Sloganurile nu sunt decât nişte cuvinte lipsite de orice conţinut. Ele sunt făcute să sune bine (unele nici măcar nu sună bine). Nici unul din aceste sloganuri nu poate să-mi atragă atenţia în sensul bun al cuvântului. Întrebarea rămâne valabilă: eu cu cine votez?

Un răspuns la Băsescu, hai, luptă pentru tine, învingem împreună România bunului simţ!

  1. atitudini spune:

    In primul rand votam!

    In al doilea rand, cu cine?

    Corect!

    Este evident ca nu a aparut candidatul perfect. Nici nu va exista vreodata.

    De aceea, in functie de fire (pesimisti, optimisti), vom alege intre 2 rele sau il vom alege pe cel mai bun.

    Cum distingem?

    Listam ceea ce vrem, asteptam de la un presedinte.

    Apoi comparam oferta cu lista completata mai sus. Cel care puncteaza cel mai mult, este alesul.

    Eu de exemplu, la 20 de ani dupa 1989, am pretentia sa aleg pe cineva care sa nu mai aiba sforicele legate de trecut. Vreau sa ma uit in viitor.

    Vreau pe cineva care sa imi propuna chesti concrete, legate de probleme reale, nu sa imi vorbeasca despre marote si sa arunce cu fumigene pentru acoperirea realitatii.

    Si vreau un om cu care sa nu imi fie rusine cand scot capul in lume. E o crima sa doresc sa ma mandresc cu presedintele meu?

    Si mai vreau un presedinte care sa si poata face ceea ce spune. Sa nu imi povesteasca cum va mari pensiile ca se descalifica!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: