Singurătatea parcurilor

Parc

Singurătatea parcurilor

Am o fotografie cu mama mea însărcinată. Cu mine. Singurul copil. În parcul de la gară. Copaci, băncuţe, fântâna arteziană – mândria oraşului de atunci. Am crescut puţin şi locuiam lângă Delfinariu. Parc, puteai să te plimbi în jurul lacului şi peste tot era parc. Copaci, băncuţe, iarbă. Era chiar amuzant vara să fii stropit de aspersoare. Pe tot perimetrul lacului. A fost inaugurat părculeţul copiilor – cu teatru de vară, cu labirint din tuia, jocuri pentru copii şi alei pentru biciclişti şi triciclişti, cu semne de circulaţie, treceri de pietoni, totul la scara piticoţilor ce eram pe atunci. În Tomis 2 exista părculeţul dintre Capela Militară şi Victoria. Cu băncuţe, copăcei mititei atunci, şi chiar cu fântâna arteziană. În centru, parcul arheologic – există orăşele care dacă au o urmă de vechime, o prezintă cu mândrie tuturor vizitatorilor – iar în alte zone ale oraşului încă nu existau neapărat în acel moment, betoanele actuale.Ce s-a schimbat?
Nimic?
Nici măcar nu putem spune acest lucru.

Deoarece scriu aceste lucruri am măcar (să nu zic 7-8 ani şi am terminat clasa I-a şi nici 15 ani pentru că nu funcţiona arteziana de la gară – din lipsă de întreţinere şi interes) 25 de ani, să zicem – aş mai vrea!!

Parcul Tăbăcărie a rămas o treime. Parcul de la gară a fost ciuntit, însă Slavă Domnului, arteziana merge iar. Parcul din Tomis II este la fel deşi au fost primiţi 1 milion de euro pentru extinderea lui (!!!). Şi câte spaţii verzi dintre blocuri au dispărut? De ce? Pentru nişte interese meschine. Pentru ca nişte şmecheri – care resimt criza acum, cu şpaga dată şi construcţiile nevândute şi, pentru noi, cu spaţiul verde distrus – să se redreseze spectaculos atunci când prea-pomenita criză va trece.

Şi noi?? Noi unde să ne plimbăm, unde să ne relaxăm, unde să ne învăţăm copiii să meargă cu tricicleta, bicicleta, rolele …

În faţa blocului. Printre betoane. Printre maşini. Printre câini vagabonzi. Le vom arăta copiilor muşeţelul în poze ori în ceai …

… sau pe calculator. Şi păpădia. Pe google, cum ne-a învăţat preşedintele…

Pe calculator orice pistă din jocuri are copaci pe margine. Copacii puţini în care noua generaţie se antrenează să intre cu BMW-ul, primit de la tăticu’ la majorat, după o lună de când şi-au luat carnetul.

Şi mor.

Pentru că nu mai ştiu ce frumos, ce romantic, ce sănătos este să te plimbi PE JOS, prin PARC, de mână cu prietena sau cu o gaşcă de amici.

PENTRU CĂ NU MAI AU PARCURI!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: